UN OM CA O CARTE
Profesorul și colegul nostru MICLEA ION s-a stins din viață joi ,13 octombrie 2016, la ceas de amiază. Se născuse la 5 februarie 1939 în Vulcănești ,pe Valea Slănicului. După absolvirea Școlii Medii din Slănic în 1958 , urmează cursurile Facultății de Filologie a Universității București obținând și specializarea în jurnalistică în 1963.A fost profesor și/sau director la școlile din Ștefești,Bălțești,Măgurele ,Cerașu ,Vălenii de Munte- la Școala Gimnazială ,,ing. Gh. Pănculescu” și la Colegiul Național ,, N. Iorga” unde a lucrat până la pensionarea din 2006. A publicat studii și articole în presa națională și județeană și a obținut rezultate remarcabile cu elevii săi la concursurile școlare de limba și literatura română.
Student eminent al unei pleiade de mari cărturari precum G. Călinescu,Tudor Vianu, Al. Rosetti,Iorgu Iordan , Alexandru Niculescu , Al. Piru , prof. Miclea Ion a făcut parte dintr-o generație de excepție care avea să marcheze destinul culturii române – Nicolae Manolescu, Gh. Doca ,Mircea Martin,Constantin Stănescu. A fost o prezență activă în viața filologică a Prahovei și a contribuit prin opinii pertinente ,articole și îndrumare metodică la menținerea disciplinei acesteia în matca naturii sale academice.
Prestigiul său incontestabil vine și din faptul că a fost o personalitate care și-a creat propria mitologie . Spontan și hâtru , înțelept și sucit la modul moromețian , picaresc și inventiv până la a face din ficțiune realitate , fratern și sensibil sub pojghița de intransigență , prof. Miclea Ion era un fascinant creator de atmosferă , fiecare gest sau vorbă de duh fiind antologică. Trăiau în ființa sa deopotrivă Creangă și Filimon , Rabelais și Villon , Călinescu și Marin Sorescu , Boccaccio și Tolstoi ,Esenin și Odobescu , tot ceea ce însemna poftă de viață și de înțelepțire. Adulat de elevi și stimat de concetățeni,profesorul Miclea Ion , balzacian prin alcătuire și turbincar prin harul lui Dumnezeu, lasă prin plecarea la Ceruri un gol pe care nimeni nu va putea să-l umple cu palida-i și convenționala lumină . Regretându-l din prea curata iubire ce i-o purtăm , nu ne rămâne decât să-l povestim ca pe un înțelept într-o Săpânță îngenuncheată la Porțile Raiului.
Dumnezeu să-l odihnească în veac !
Valentin Emil Mușat